Bună tuturor!

Săptămâna trecută, dacă tot am fost în vacanță, am avut timp să mă mai gândesc la postări pentru blog, la ce aș mai putea să scriu interesant :D. Așa mi-a venit ideea ca, din când în când, nu pot să promit că va fi săptămânal, să vă împărtășesc din micile experiențe plăcute non-beauty related :D. Sper să se înțeleagă despre ce e vorba :)), dacă nu, vă lămuresc cu subiectul postării de azi :D.

De exemplu, am pentru voi azi 2 sugestii și anume o carte și ceai, care se pot servi împreună bineînțeles :D.

Tuesday's suggestion

Cartea se numeşte “Traficantul de arme” de Hugh Laurie şi am cumpărat-o acum mai bine de un an dintr-o simplă curiozitate. Nu mai știu cum am auzit că cel care îl interpretează pe Dr. House, din serialul cu același nume, printre altele a scris și o carte, iar dintr-un impuls de moment am căutat-o pe elefant.ro și am cumpărat-o. Am citit-o tot cam în aceeași perioadă și acum am reluat-o.

Este o carte amuzantă, stilul în care scrie nu te plictisește absolut deloc. Vă scriu și un mic citat ca să vă faceți cât de cât o imagine:

“… m-a țintuit cu o pereche de ochi cenușii.

Am zis “o pereche”. De fapt, era perechea ei. Că doar nu era să scoată din dulap ochii altcuiva și să mă țintuiască cu ei. Vasăzică  m-a țintuit cu ochii ei cenușii, enormi și spălăciți, spălăciți și enormi. Erau genul de ochi care îl pot face pe un om în toată firea să dea în bâlbâială. Vino-ți în fire, ce Dumnezeu!”

Romanul împletește într-un mod foarte plăcut misterul și parodia. Chiar dacă tema pare a fi de roman polițist, modul în care tratează naratorul situațiile nu poate decât să mă amuze.

Este o carte cu destul de multe detalii, e adevarat comice și catchy, doar că necesită un pic mai multă atenție.

Eroul, Thomas Lang, este pus în diferite situații, din ce în ce mai periculoase pe tot parcursul romanului, dar de care scapă în cele mai originale și amuzante moduri.

Mai multe nu vă zic, sper doar că v-am făcut curioase/curioși să citiți și voi cartea. Tot ce vă mai pot spune este că merită și nu vă va părea rău.

Tuesday's suggestion

Șii, cea de-a doua sugestie este ceaiul verde cu vanilie Lord Nelson din Lidl. În ultima vreme mă cam săturasem de clasicul ceai de fructe pe care nu mai vreau să-l mai văd o perioadă și m-am gândit că nu ar strica un ceai verde, în mare pentru acțiunea benefică pe care se zice că o are. Nu eram foarte încântată nici de el mai ales că experiența mea a constat doar în ceaiuri amare pe care le abandonam în cană, dar mi-am zis totuși să mai încerc. Și nu-mi pare rău că am facut-o :D. Nu este amar iar gustul și mirosul de vanilie este subtil și plăcut. Am dat în jur de 4-5 lei pe o cutie care are 25 de pliculețe ambalate individual. La cât e de bun aș putea spune că este o variantă mai ieftină a ceaiurilor de la ceainărie :D.

Am mai văzut și alte sortimente interesante și abia aștept să încerc și altceva.

Sper că va plăcut subiectul postării de azi și vă aștept opiniile cu drag. Voi ați încercat vreun ceai din Lidl? Șiii ce cărți ați mai citit? Aștept sugestiile voastre :D.

Kisses & Be happy!

Timi

  • Blabla

  • Bia

    Am şi eu ceaiul acela şi îmi place mult! :*

  • Este foarte bun intradevar :D. Ai mai incercat si alte sortimeste din Lidl?

  • Bia

    Da, am mai incercat un ceai într-un alt ambalaj (la punga) Rosa Canina. Am încercat cam toate variantele: cu mar, cu coacaze cu zmeura cu lamaie sau lamaie&menta. Cel mai mult mi-a plăcut cu coacaze si mar 🙂

  • Dara

    Hmm ceaiul tare l-as incerca si eu. Ia sa ma mai duc prin LIDL. 🙂

  • Super! Sa imi spui cum ti se pare :P.

  • Toyist Hribso

    Parca un pic de Jerome K. Jerome in scriitura lui Mr. Laurie. In definitiv un britanic, nu?

  • Si eu mi-am cumparat ceaiul acesta zilele trecute, dar inca nu mi-am facut niciunul (nu ma atrage ceaiul verde, dar imi doresc sa incep sa beau pt ca stiu cat e de sanatos)…sper sa imi placa :*

  • Exact la acelasi gand mi l-am cumparat si eu :)). Ca nici eu nu ma dau in vant dupa ceaiuri verzi :D. Totusi e ceva mai aromat si diferit fata de ceaiul verde clasic :D.